În vacanța de vară de anul acesta am ales, bineînțeles, un pic (mai mult!) de mare dar, până să ajungem la baza noastră de la Năvodari, am luat-o încet prin județul Ialomița.
Eu am mai vizitat câteva dintre obiective, dar le-am pus pe listă cu entuziasmul cuiva care nu le-a mai văzut. Unele au fost mai impresionante decât altele dar, per total, excursia în Ialomița, premergătoare celei la mare, a meritat pe deplin!
This summer vacation, we obviously chose a bit (more!) of seaside, but before reaching our base in Năvodari, we took a slow trip through Ialomița County.
I had visited some of these sites before, but I put them on the list with the enthusiasm of someone who hadn’t seen them yet. Some were more impressive than others, but overall, the trip to Ialomița, preceding the seaside one, was well worth it!
Râul Ialomița la Orboiești // The Ialomița river at Orboiești
Ziua 1 - Drumul
Am început road-trip-ul într-o sâmbătă dimineață; în plan, până la Slobozia, erau foarte multe biserici-monument de pe drum, precum și case și conace de patrimoniu. Pe majoritatea le-am găsit ruinate sau închise, dar acum măcar știm... În ciuda acestui fapt, tot am văzut câteva lucruri frumoase, pe care le voi detalia mai jos.
1. Prima oprire a fost în comuna Sinești, unde am văzut, doar de afară, trei obiective.
Day 1 - The Journey
We started the road trip on a Saturday morning; until Slobozia, the plan included many church monuments along the way, as well as heritage houses and manors. We found most of them ruined or closed, but at least now we know... Despite this, we still saw some beautiful things, which I will detail below.
1. The first stop was in Sinești commune, where we saw, only from the outside, three sites.
Cele șase albine și spicele de grâu simbolizează principalele ocupații, apicultura și agricultura, și reprezintă satele comunei Sinești, în timp ce bara ondulată și peștele redau Valea Mostiștei și iazurile sale // The six bees and wheat ears symbolise the main occupations of beekeeping and agriculture and represent the Sinești commune's villages, while the wavy bar and fish depict the Mostiștea Valley and its ponds
Pe primele două le-am văzut în satul Hagiești: într-un capăt de drum neasfaltat, îngrădite și „păzite” de câini comunitari, se aflau față în față conacul Marghiloman, cu construcția originală datând din secolul al XVII-lea (pivnița datează din 1640) și refăcut de familia lui Alexandru Marghiloman în perioada 1869–1874, și biserica „Sfântul Nicolae”, ctitorită de Radu Dudescu, datând din 1704. Pozele au fost „furate” printre lătrături de câine, deci atât s-a putut...
We saw the first two in the village of Hagiești: at the end of an unpaved road, fenced and “guarded” by stray dogs, stood facing each other Marghiloman Manor, with the original construction dating back to the 17th century (the cellar dates back to 1640) and rebuilt by Alexandru Marghiloman’s family between 1869-1874, and the “Saint Nicholas” Church, founded by Radu Dudescu, dating back to 1704. The photos were “snatched” amidst dog barking, so that’s all we could manage...
Al treilea obiectiv, de care ne-am putut și apropia, dar care era închis, este biserica „Sfântul Nicolae” din satul Sinești, construcție ce datează din anul 1855.
The third site, which we could approach but was closed, is the “Saint Nicholas” Church in the village of Sinești, a building dating back to 1855.
2. Ușor dezamăgiți, ne-am continuat drumul până după Urziceni, la Mănăsia.
Eu mai fusesem, dar nu vizitasem interiorul conacului, pentru că era închis. Deloc surprinzător, dar dezamăgitor, și de această dată conacul a fost închis, pe motivul unui eveniment privat... Cu toate acestea, am nimerit un paznic înțelegător, care ne-a permis să facem un tur rapid al curții, unde am pozat câteva dintre detaliile arhitectonice care fac din acest loc un monument istoric de interes național.
2. Slightly disappointed, we continued our journey past Urziceni, to Mănăsia.
I had been there before but hadn’t visited the interior because it was closed. Unsurprisingly, but disappointingly, the manor was closed this time as well, due to a private event... Despite this, we met an understanding guard who allowed us to take a quick tour of the courtyard, where we photographed some of the architectural details that make this place a national heritage monument.
Stânga: crama și fântâna arteziană cu porumbei; dreapta: detalii cu conacul și parcul // Left: the cellar and the fountain with doves; right: details of the manor and the park
Conacul a fost construit de Ion Hagianoff, fost ministru de externe al Bulgariei, pe locul vechiului conac Efrem Obrenovici, de la care s-a păstrat pivnița. Ansamblul cuprinde conacul, crama și parcul. Puteți vedea aici (fără traducere, din nefericire) un scurt tur prin domeniu și conac:
The manor was built by Ion Hagianoff, former foreign minister of Bulgaria, on the site of the old Efrem Obrenovici manor, from which the cellar has been preserved. The ensemble includes the manor, the cellar, and the park. You can see (unfortunately, without translation) a short tour of the estate and manor here:
În imediata apropiere a ansamblului este și un parc public; în parc găsim monumentul eroilor și, pe un colț, primăria - și aceasta, monument - construită de Nicolae Hagianoff cu materiale de la „Fabrica de cărămidă și țiglă Nicolae Hagianoff și Ferdinand Koska”.
In the immediate vicinity of the complex, there is also a public park; in the park, we find the monument of the heroes and, in one corner, the town hall - also a monument - built by Nicolae Hagianoff with materials from the “Nicolae Hagianoff and Ferdinand Koska Brick and Tile Factory”.
Vizavi de parc se află și ultimul obiectiv din zonă, biserica „Înălțarea Domnului”, ctitorită de principele sârb Efrem Obrenovici.
Across from the park is the last site in the area, the “Ascension of the Lord” Church, founded by Serbian prince Efrem Obrenovici.
Nici aceasta nu a fost deschisă (eu am vizitat-o în trecut), astfel că o vedem tot virtual:
This one wasn’t open either (I have visited it in the past), so we’ll see it virtually:
via @cornelstan3804
3. De aici am continuat către comuna Sfântu Gheorghe, unde, în satul Malu, am încercat să vizităm încă un conac-monument și biserica sa - și de această dată, fără succes.
3. From here, we continued to Sfântu Gheorghe commune, where, in Malu village, we tried to visit another manor monument and its church - again, without success.
Sfântul Gheorghe, ocrotitorul comunei // The local patron saint, St. George
Conacul Florescu, renovat cu termopane și uitat într-un câmp, a fost inițial construit pentru Drăgan Făgărășanul în secolul al XIX-lea. Nu se vizitează, dar vestigii mai interesante cu arhitectură tipic realist-socialistă bătută de vreme fac oprirea măcar intrigantă.
Florescu Manor, renovated with double-glazed windows and forgotten in a field, was initially built for Drăgan Făgărășanul in the 19th century. It is not open to visitors, but more interesting remains with typical weathered socialist-realist architecture make the stop at least intriguing.
Conacul Florescu și un fost restaurant ceaușist // The Florescu Manor and an abandoned Ceaușescu-era restaurant
Din același complex cu conacul face parte și biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fostului schit Malu, ctitorită de Ispas Făgărășanul în 1837. Bineînțeles, închisă, i-am vizitat doar curtea cu frumoasele cruci atât de specifice Ialomiței, din care vom mai tot vedea.
The “Assumption of the Virgin Mary” Church of the former Malu hermitage, founded by Ispas Făgărășanul in 1837, is also part of the same complex as the manor. Of course, it was closed, so we only visited its courtyard with the beautiful crosses so specific to Ialomița, of which we’ll see many more.
Am continuat până în satul Sfântu Gheorghe, unde am văzut casa cu cârciumă și salon, și ea renovată cu termopan...
We continued to the village of Sfântu Gheorghe, where we saw the house with a tavern and lounge, also renovated with double-glazed windows...
O renovare monstruoasă // A monstrous renovation
4. Cu o dezamăgire tot mai profundă, dar și o perseverență la limita încăpățânării, am insistat să continuăm totuși bifarea obiectivelor de pe listă cu comuna Balaciu, în speranța că om găsi totuși ceva deschis - dacă nu biserici, măcar natură! Și bine am făcut, pentru că următoarele două obiective ne-au clătit sufletul și ne-au schimbat ușor și perspectiva.
4. With increasingly deep disappointment but also a perseverance bordering on stubbornness, we insisted on continuing to check off the sites on our list with the Balaciu commune, hoping we would find something open - if not churches, at least nature! And it was a good thing we did, because the following two sites washed our souls and slightly changed our perspective.
Clopotul și amforele simbolizează Mănăstirea Balaciu și descoperirile arheologice locale, bara ondulată reprezintă râul Ialomița care traversează zona, iar spicele de grâu reflectă agricultura ca ocupație principală și numărul de sate din localitate // The bell and amphorae symbolise the Balaciu Monastery and local archaeological finds, the wavy bar represents the Ialomița River running through the area, and the wheat ears reflect agriculture as the primary occupation and the number of villages in the locality
La primul obiectiv, Mănăstirea Balaciu, am găsit deschis dar, pentru a intra în biserică, am simțit nevoia de a mă „face decentă” - ceea ce, pe căldurile acestei veri, a fost o adevărată provocare. Astfel, am decis ca restul de biserici și bisericuțe (inclusiv unele mari, la care sigur ar fi fost deschis) să le „parcăm” pentru un timp mai prietenos cu purtatul de haine, acordându-le momentan atenție maxim de afară.
We found the first site, Balaciu Monastery, open, but to enter the church, I felt the need to “make myself decent” - which, in the heat of this summer, was a real challenge. So, we decided to “park” the rest of the churches (including some large ones that were surely open) for a more clothing-friendly time, paying them attention at max from the outside for now.
Exteriorul mănăstirii Balaciu // Outside the Balaciu Monastery
Ctitorit de Neacșu Piteșteanu în satul Crăsanii de Jos între 1821-1841, ansamblul mănăstirii este constituit din turnul clopotniță și biserica „Adormirea Maicii Domnului”.
Founded by Neacșu Piteșteanu in the village of Crăsanii de Jos between 1821-1841, the monastery complex consists of the bell tower and the “Assumption of the Virgin Mary” Church.
Interiorul bisericii // Inside the church
Detalii bisericești // Church details
După ce am vizitat frumoasa biserică, ne-am continuat drumul către Piscul Crăsani, o bijuterie de deal din câmpia Bărăganului, pe malul râului Ialomița. Ne-am încumetat de-am urcat pe el în toiul zilei și astfel am căpătat și primul strat de bronz. A meritat pe deplin pentru priveliștea de sus.
After visiting the beautiful church, we continued to Piscul Crăsani, a jewel of a hill in the Bărăgan Plain, on the banks of the Ialomița River. We dared to climb it in the middle of the day and thus got our first tan. It was well worth it for the view from the top.
Pe drum spre Piscul Crăsani // On the way to Piscul Crăsani
Oprire pe râul Ialomița // Stopover on the Ialomița River
Urcând Piscul Crăsani // Climbing Piscul Crăsani
Vedere de sus // View from atop
5. Înapoi pe drumul principal, am oprit și la Căzănești.
5. Back on the main road, we also stopped in Căzănești.
Vasul și cele trei oi reprezintă originile localității ca așezare antică geto-dacică din civilizația „Boian” din secolul al V-lea î.Hr., fondată de un grup de ciobani sub conducerea lui Bacan Cazan, în timp ce buchetul de spice de grâu simbolizează ocupația principală a locuitorilor, agricultura // The vessel and the three sheep represent the locality’s origins as an ancient Geto-Dacian settlement from the "Boian" civilization of the 5th century BC, founded by shepherds led by Bacan Cazan, while the bunch of wheat ears symbolises the inhabitants' primary occupation of agriculture
Am fotografiat rapid biserica „Sfântul Nicolae”, ctitorită de Nicolae Băleanu la 1858, și Școala Veche de la 1905, ambele monumente de interes local.
We quickly photographed the “Saint Nicholas” Church, founded by Nicolae Băleanu in 1858, and the Old School from 1905, both local heritage monuments.
În curtea școlii am găsit și un monument al eroilor din Căzănești, cu o stemă-relicvă a RPR. Aici funcționează acum Asociația Pensionarilor.
In the schoolyard, we also found a monument to the heroes of Căzănești, with a relic coat of arms of the PRR. The Pensioners’ Association now operates here.
6. Penultima oprire din prima zi a fost în comuna Ciochina, satul Piersica.
6. The penultimate stop of the first day was in Ciochina commune, Piersica village.
Spicul de grâu și floarea-soarelui simbolizează bogăția agricolă a zonei, în timp ce podul reprezintă trecerea istorică peste râul Ialomița, care leagă Urziceni de Călărași și reflectă importanța localității ca vad de trecere din timpul lui Mircea cel Bătrân // The ear of wheat and sunflower symbolise the area's agricultural wealth, while the bridge represents the historic crossing over the Ialomița River, connecting Urziceni to Călărași and reflecting the locality's significance as a ford from the time of Mircea cel Bătrân
Aici am văzut (bineînțeles, doar pe dinafară) micuța biserică „Sfinții Împărați”, ce datează din 1803; în curte, crucile de piatră, mari și mici, creează o atmosferă fantastică.
Here we saw (of course, only from the outside) the small “Holy Emperors” Church, dating back to 1803; in the courtyard, the stone crosses, both large and small, create a fantastic atmosphere.
Lângă biserică este și un colț de pădure, cu o foarte mică baltă pe care a reușit să se aciueze un cârd de gâște.
Next to the church, there is a corner of a forest, with a very small pond that has managed to shelter a flock of geese.
7. Ultima oprire am făcut-o în comuna Andrășești, unde am văzut de departe ruinele bisericii „Sfântul Nicolae” de la Orboiești, ctitorită de moșnenii locului la 1797. Aici am fost „țintuiți” de un câine ciobănesc pe malul Ialomiței.
7. Our last stop was in Andrășești commune, where we saw from a distance the ruins of the “Saint Nicholas” Church in Orboiești, founded by the local landowners in 1797. Here we were “pinned down” by a sheepdog on the banks of the Ialomița.
Ne-am bucurat de această priveliște și apoi am continuat până la Slobozia, unde ne-am petrecut seara la plimbare, înainte de a ne retrage pentru somn1.
We enjoyed this view and then continued to Slobozia, where we spent the evening strolling before retiring for the night1.
Turnul, preluat din vechea stemă a orașului, simbolizează clădirea fondată de Matei Basarab și activitatea urbană istorică a orașului, în timp ce pergamentul semnifică prima atestare documentară din 1614, iar retorta, floarea-soarelui și spicele de grâu reprezintă importanța economiei locale în producția de ulei și în industria chimică și a îngrășămintelor alimentare // The tower, derived from the town's old coat of arms, symbolizes the building founded by Matei Basarab and the town's historical urban activity, while the parchment signifies the first documentary attestation in 1614, and the retort, sunflower, and wheat ears represent the importance of the local economy in oil production and the chemical and food fertilizer industry
Ziua 2 - Slobozia
Aici aveam în plan multe biserici (printre care Catedrala Episcopală), clădiri vechi, statui, precum și ferma model de la Perieți (parte din complexul Muzeului Național al Agriculturii). La majoritatea am renunțat, cu gândul că revenim pe îndelete. Și și de această dată (eu am mai încercat acum câțiva ani), ferma model a fost închisă publicului, așa că am decis să mergem la sigur cu ce știam că este deschis, înainte de a lua drumul spre Amara pentru a ne bucura de soare. (Dacă viața îți dă soare, fă plajă!)
Singura oprire pe care am făcut-o în Slobozia astăzi a fost la Muzeul Național al Agriculturii. Eu l-am mai văzut, dar trebuie că e unul dintre preferatele mele, astfel că a trebuit să îl revăd cu această ocazie. Am început în curte, unde am văzut un vechi colac de puț de la 1853, cu inscripția (cu caractere chirilice) „Sau ridicat cu cheltuiala lui Aron Nedelcovici”.
Day 2 - Slobozia
Here we had many churches planned (including the Episcopal Cathedral), old buildings, statues, as well as the model farm in Perieți (part of the National Agriculture Museum complex). We gave up on most of them, thinking we would come back at our leisure. Even this time (I had tried a few years ago), the model farm was closed to the public, so we decided to go for what we knew was open before heading to Amara to enjoy the sun. (If life gives you sun, sunbathe!)
The only stop we made in Slobozia today was at the National Agriculture Museum. I had seen it before, but it must be one of my favorites, so I had to see it again on this occasion. We started in the courtyard, where we saw an old well from 1853, with the inscription (in Cyrillic characters), "This was raised with the expense of Aron Nedelcovici."
Am intrat apoi, după un mic frecuș pentru bilete (atenție, muzeul nu acceptă plata biletelor cu cardul!) și am fost întâmpinați de o tânără doamnă curator al cărei entuziasm contagios ne-a ghidat prin diversele colțuri ale complexului.
Then we went inside, after a bit of a scuffle for tickets (attention, the museum does not accept card payments!), and we were greeted by a young lady curator whose infectious enthusiasm guided us through the various corners of the complex.
La parterul sălii muzeului sunt expuse utilaje mari pentru principalele munci agricole, colectate din diverse colțuri ale țării, precum și obiecte auxiliare de prelucrare și depozitare a diverselor bunuri obținute din agricultură.
On the ground floor of the museum hall, there are large machines on display for the main agricultural tasks, collected from various parts of the country, as well as auxiliary items for processing and storing various goods obtained from agriculture.
Obiecte pentru colectarea și prelucrarea cerealelor, strugurilor și mierii // Objects for collecting and refining cereals, grapes and honey
Print-uri despre și din viața satului // Prints about and from the village life
Tot la parter sunt amenajate colțuri care explică și exemplifică (cu icoane, poezii sau totemuri) principalele tradiții și obiceiuri populare practicate de-a lungul anului.
Also on the ground floor, there are areas that explain and exemplify (with icons, poems, or totems) the main traditions and popular customs practiced throughout the year.
Anul nou agrar începe, tradițional, la 9 Martie, cu sărbătoarea Măcinicilor; Caloianul este un ritual pentru prevenirea secetei - se recită poezii, se dansează și se modelează efigii // The agrarian new year traditionally begins on March 9th with the celebration of Măcinici; the Caloian is a ritual for preventing drought - it involves reciting poems, dancing, and shaping effigies
La finalul expoziției de la parter avem și un colțișor amenajat ca o cârciumă adevărată, cu masă, instrumente muzicale și bufet.
At the end of the ground floor exhibition, we have a corner set up like a real tavern, with a table, musical instruments, and a buffet.
Data trecută când am vizitat muzeul, traseul de la parter se oprea aici și continua la etaj; de această dată, curatoarea ne-a deschis porțile către uriașul hangar de utilaje și căsuțele-model din curtea acestuia.
The last time I visited the museum, the ground floor route ended here and continued upstairs; this time, the curator opened the doors to the huge machinery hangar and the model houses in its yard.
Diverse tipuri de utilaje, de la colecția de tractoare (pe abur sau diesel), batoze, la utilaje specifice, mai „ciudate”, sau la căruțele în fel și chip (tip sanie, cu coviltir, sau de metal) stau aliniate pe rânduri imense, unele recondiționate, altele așteptându-și cuminți rândul.
Various types of machinery, from the collection of tractors (steam or diesel) and threshing machines, to more specific, "strange" machines, or carts of all kinds (sleigh-type, with a tarpaulin, or metal) are lined up in huge rows, some restored, others patiently waiting their turn.
Semănătoare și recoltoare specifice // Specific seeders and harvesters
Care și căruțe // Carts and carriages
Afară, în curtea hangarului, se află două căsuțe: una din satul ialomițean Gheorghe Doja și alta din Maramureș. Cea ialomițeană era în renovare, dar pe cea maramureșană am putut-o vizita. I-am văzut și diversele dependințe, precum cuptorul de vară, uriașele butoaie de vin sau părculețul cu leagăn și cotețul de păsări frumos sculptat în lemn.
Outside, in the hangar yard, there are two houses: one from the Ialomița village of Gheorghe Doja and another from Maramureș. The one from Ialomița was under renovation, but we could visit the one from Maramureș. We saw its various outbuildings, such as the summer oven, the huge wine barrels, or the small park with a swing and a beautifully carved wooden poultry coop.
Am vizitat căsuța și înăuntru, unde am văzut vatra, patul cu cergi și masa aranjată simplu; pe perete atârna o ie veritabilă, veche de generații.
We also visited the house inside, where we saw the hearth, the bed with blankets, and the simply arranged table; a genuine blouse, old for generations, was hanging on the wall.
După ce-am „furat” o pară din grădină, am continuat vizita, înapoi prin hambar și sus pe scări, la etajul 1 al muzeului. Pe drum am mai capturat poza câte unui obiect.
After "stealing" a pear from the garden, we continued the visit, back through the barn and up the stairs to the first floor of the museum. Along the way, we captured pictures of some more objects.
Piuă, frescă, jucarie // Mortar, mural, toy
La etaj sunt expuse, ca pe ulița unui sat, diorame reprezentând principalele magazine sau ateliere din sat, precum și birouri administrative, precum poșta sau școala.
On the first floor, like on a village street, dioramas representing the main shops or workshops in the village, as well as administrative offices like the post office or school, are displayed.
Fierărie, tâmplărie, olărit // Blacksmithing, carpentry, pottery
Atelier de cusut, pantofar, ceasornicărie // Sewing workshop, cobbler, watchmaking
Măcelărie, băcănie, brutărie // Butchery, grocery, bakery
Poșta, primăria, școala, salonul foto-video // Post office, town hall, school, photo-video studio
În capătul uliței se desfășoară o sală care urmărește viața omului, în casa sa, de la naștere până la obștescul final.
At the end of the street, there is a hall that follows the life of a person, in their home, from birth to their final rest.
Cântec de leagăn, pregătirea ursitei, jucării (car, căluț de lemn balansoar) // Lullaby, preparing the fortune, toys (cart, wooden rocking horse)
Tot aici avem și un display de lucrături manuale, cergi, crochet-uri și macrame-uri.
There is also a display of handmade items, blankets, crochets, and macramé work.
Femeia și zestrea ei // The woman and her dowry
Colecția e completată de o bucătărie cu diverse ștergare, oale și forme de gătit.
The collection is completed by a kitchen with various towels, pots, and cooking molds.
Înapoi în curtea muzeului, am intrat și în micuța și foarte vechea biserică „Sfântul Nicolae”.
Back in the museum courtyard, we also entered the small and very old "Saint Nicholas" church.
Prima atestare documentară a bisericii de lemn „Poiana” o reprezintă lespedea de piatră aflată în pridvorul bisericii, ce datează din anul 1737 şi aparţine ctitorului acesteia, boierul Răducan Târcă, împreună cu moşnenii proprietari ai pământului. Pe lespedea de mormânt sunt înscrise cu caractere chirilice în relief: „Subt această piatră odihnescu oasele robilor lui Dumnezeu Chirca Stana Dragomirri Zafta Dumitraşco Petco Gheorghe Tudorache Dobra Maria Tudoria şi copii Voica Păunia Dragomir Dumitraşco Velica Maria Tudora Stan Pena Matei Rada i Cucea Dumitra Dobra Zamfira Ivan Zaharia Pavel 1737”.
The first documentary evidence of the "Poiana" wooden church is the stone slab located in the church's porch, dating from 1737, which belongs to its founder, the boyar Răducan Târcă, together with the freeholders who owned the land. The tombstone has an inscription in Cyrillic characters in relief: “Under this stone lie the bones of the servants of God Chirca Stana Dragomirri Zafta Dumitrașco Petco Gheorghe Tudorache Dobra Maria Tudoria and the children Voica Păunia Dragomir Dumitrașco Velica Maria Tudora Stan Pena Matei Rada i Cucea Dumitra Dobra Zamfira Ivan Zaharia Pavel 1737”.
Detalii bisericeşti // Church details
Muzeul este impresionant. Acesta nu numai că expune tradițiile agrare ale românilor, dar pe unele le ține vii, organizând diverse evenimente de-a lungul anului, precum ateliere de copt, serbări tradiționale sau expoziții temporare. Ah, aproape că am uitat, înapoi la parter se poate vizita și o expoziție de tablouri ale elevilor de la liceul de artă din Slobozia!
După ce ați terminat, treceți și pe la micul magazin, unde veți putea cumpăra pliante ale expozițiilor permanente și temporare, cărți poștale, ceramică și multe altele.
Puteți vedea mult mai multe poze pe site-ul muzeului și îi puteți urmări pe Facebook pentru a fi la curent cu următoarele evenimente. Eu cu siguranță voi reveni!
Și, până atunci, hai să vedem împreună (doar în limba română, dar cu foarte puține vorbe) un scurt reportaj despre acest muzeu minunat:
The museum is impressive. It not only showcases the agrarian traditions of the Romanians but also keeps some of them alive by organizing various events throughout the year, such as baking workshops, traditional celebrations, and temporary exhibitions. Oh, I almost forgot, back on the ground floor, you can also visit an exhibition of paintings by students from the art high school in Slobozia!
After you're done, stop by the small shop where you can buy brochures about the permanent and temporary exhibitions, postcards, ceramics, and much more.
You can see many more photos on the museum's website and follow them on Facebook to stay updated on upcoming events. I will definitely be coming back!
And until then, let's watch together (only in Romanian, but with very few words) a short report about this wonderful museum:
via @canalsud2780
Aici ne-am încheiat ruta până la și prin Slobozia și am continuat către Amara, unde am petrecut încă 2 zile, înainte de a pleca spre Năvodari.
- Cost: 8 RON intrarea la Muzeul Național al Agriculturii
- Durată: 5-8 ore pe drum, cu opriri la diverse obiective; 1,5-2 ore la Muzeul Național al Agriculturii
- Verdict: 8/10 - merită!
Here we finished our route to and through Slobozia and continued to Amara, where we spent another 2 days before heading to Năvodari.
- Cost: 8 RON for entrance to the National Museum of Agriculture
- Duration: 5-8 hours on the road, with stops at various attractions; 1.5-2 hours at the National Museum of Agriculture
- Verdict: 8/10 - worth it!
Comments